Ioil 1

20 versete·citire ~2 min

  1. Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ioil, fiul lui Petuel:
  2. Auziţi acestea, voi, bătrânilor , şi ascultaţi, voi, toţi locuitorii ţării, dac’a mai fost aşa ceva în zilele voastre sau în zilele părinţilor voştri;
  3. povestiţi-le fiilor voştri, iar fiii voştri, fiilor lor, iar fiii lor, altei generaţii :
  4. Ce-a rămas de la omidă a mâncat lăcusta, ce-a rămas de la lăcustă a mâncat gândacul şi ce-a rămas de la gândac a mâncat tăciunele .
  5. Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!; tânguiţi-vă, voi toţi, cei ce beţi vin pân’ la beţie, că bucuria şi veselia vi s’au luat din gură.
  6. Că un neam puternic şi nenumărat se ridică asupra pământului meu; dinţii lui, ca dinţii leului, iar măselele lui, ca ale puiului de leu .
  7. Via mi-a vătămat-o, smochinii mi i-a ciopârţit; a scotocit-o şi a dezrădăcinat-o, viţele i le-a cojit în alb .
  8. Plânge-mi-te tu mai mult decât mireasa în sac îmbrăcată după bărbatul ei de când era fecioară .
  9. Jertfa de carne şi prinosul de băutură au încetat în casa Domnului; plângeţi, voi, preoţilor, cei ce slujiţi la altarul Domnului !
  10. Că s’au pustiit câmpurile !; să plângă pâmântul că grâul s’a pustiit, vinul s’a uscat, untdelemnul de-abia mai este.
  11. Plugarii s’au sleit: plângeţi-vă moşiile de grâu şi de orz, că a pierit din ţarină culesul!
  12. Via s’a uscat, smochinii s’au împuţinat, rodia şi finicul şi mărul şi pomii câmpului uscatu-s’au cu toţii; că fiii oamenilor dat-au bucuria pe ruşine .
  13. Încingeţi-vă [cu sac] şi plângeţi, preoţilor, plângeţi voi, cei ce slujiţi la altar,
  14. Postiţi un post al sfinţeniei , vestiţi o prăznuire, pe bătrâni şi pe toţi cei ce locuiesc pământul adunaţi-i în casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi cu tot dinadinsul către Domnul:
  15. „Vai mie, vai mie, vai mie, ce zi o să fie!” Că aproape-i ziua Domnului, ca o durere peste durere va veni .
  16. Bucatele pierit-au din faţa ochilor voştri, bucuria şi veselia din casa Dumnezeului vostru.
  17. Junincile s’au îmbrâncit în iesle , hambarele-au pierit, teascurile s’au surpat, căci grâul a secat.
  18. Ce vom strânge pentru noi? Cirezile de vite au mugit că sunt lipsite de păşune, pierit-au turmele de oi.
  19. Spre Tine, Doamne, voi striga, că focul mistuit-a mândreţile pustiei şi para focului a ars copacii câmpului, pe toţi.
  20. Spre Tine-au căutat chiar şi cirezile din câmp, căci apele-au secat de la izvoare şi focul mistuit-a mândreţile pustiei.