Iacob 3
- Nu mulţi dintre voi să deveniţi învăţători, fraţii mei, ştiind că noi, aceştia, vom fi supuşi unei judecăţi mai aspre. †
- Fiindcă noi în multe greşim. Dacă e cineva care să nu greşească’n cuvânt, apoi acela e bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze şi trupul întreg. †
- Că dacă le punem cailor zăbala’n gură spre a ni-i supune, cârmuim şi trupul lor întreg.
- Uitaţi-vă şi la corăbii: cât sunt ele de mari şi mânate de vânturi puternice, purtate sunt de o cârmă foarte mică oriîncotro le îndreaptă vrerea cârmaciului.
- Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată: puţin foc, şi câtă pădure aprinde! †
- Foc este şi limba; lume a fărădelegii, limba îşi are locul ei între mădularele noastre, cea care spurcă trupul întreg şi pune foc pe roata lumilor , ea însăşi fiind aprinsă de gheenă . †
- Că orice soi de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare e domolit şi a fost domolit de soiul omenesc, †
- dar limba, nimeni dintre oameni n’o poate domoli: rău fără odihnă, plină cu venin aducător de moarte. †
- Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul-şi-Tatăl, cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. †
- Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, asta nu trebuie să fie-aşa!
- Oare izvorul, el din aceeaşi gură varsă apă şi dulce şi amară?
- Smochinul, fraţii mei, poate el oare să facă măsline?; sau viţa de vie, smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate da apă dulce. †
- Cine este’ntre voi înţelept şi priceput?: Din buna sa purtare să-şi arate faptele întru blândeţea înţelepciunii.
- Dar dacă’n inimile voastre aveţi invidie amară şi zavistie, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului.
- Înţelepciunea aceasta nu-i coborâtă de sus, ci-i pământească, animalică , demonică. †
- Fiindcă unde este invidie şi zavistie, acolo-i neorânduială şi tot lucrul rău. †
- Dar înţelepciunea cea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, nefăţarnică. †
- Şi roada dreptăţii întru pace li se seamănă celor ce fac pace. †