2 Petru 1

21 versete·citire ~2 min

  1. Simeon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
  2. Har vouă şi pace!, înmulţească-vi-se ele întru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru! †
  3. Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie, făcându-ne să-L cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă şi prin vârtutea Sa, †
  4. prin care ne-a dăruit preţioase şi foarte mari făgăduinţe pentru ca, scăpaţi fiind voi de stricăciunea poftei care e’n lume, să deveniţi părtaşi ai firii celei dumnezeieşti. †
  5. Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguinţă, credinţei voastre adăugaţi-i vârtutea; vârtuţii, cunoştinţa;
  6. cunoştinţei, înfrânarea; înfrânării, răbdarea; răbdării, evlavia; †
  7. evlaviei, prietenia frăţească; prieteniei frăţeşti, iubirea. †
  8. Că dacă acestea sunt în voi şi sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără roadă în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
  9. Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă , care-a dat uitării curăţirea păcatelor lui de-odinioară.
  10. De aceea, fraţilor, cu atât mai mult străduiţi-vă să vă faceţi chemarea temeinică şi alegerea, căci făcând aceasta nu veţi greşi niciodată.
  11. Fiindcă aşa, cu bogăţie vi se va da intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.
  12. E pricina pentru care va trebui ca eu pururea să vă aduc aminte de acestea, cu toate că voi le ştiţi şi că sunteţi întăriţi în adevărul pe care-l aveţi . †
  13. Cred că e drept ca, atâta vreme cât sunt în acest cort , să vă ţin treji prin aducere aminte, †
  14. ştiind eu că degrabă îmi voi lepăda cortul, aşa cum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat. †
  15. Dar mă voi strădui ca şi după ieşirea mea să fiţi în stare ca’n orice clipă să vă amintiţi de aceste lucruri.
  16. Fiindcă nu luându-ne după basme meşteşugite v’am făcut noi cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci pentru că noi înşine cu ochii noştri I-am văzut măreţia †
  17. atunci când, primind El de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, un glas ca acesta I-a venit din înălţimea slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit”; †
  18. noi suntem cei ce-am auzit glasul acesta pogorându-se din cer când eram cu El în muntele cel sfânt . †
  19. Şi cuvântul profetic îl avem mai întărit , la care voi bine faceţi că luaţi aminte ca la o făclie ce străluceşte’n loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi luceafărul va răsări în inimile voastre. †
  20. Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
  21. pentru că profeţie nu s’a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu . †