1 Petru 3
- Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului , ei în afara cuvântului să fie câştigaţi prin felul de a fi al femeilor lor, †
- prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru frică .
- Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe, †
- ci să fie fiinţa cea tainică a inimii , întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. †
- Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor, †
- aşa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale cărei fiice deveniţi voi, dacă faceţi binele şi nu vă temeţi de nici o patimă . †
- Voi, bărbaţilor, de asemenea, duceţi-vă căsnicia cu înţelegere, ca pe lângă o fiinţă mai slabă, femeia, căreia să-i daţi partea ei de cinstire, ca unei împreună-moştenitoare a harului Vieţii; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaşte piedică. †
- În sfârşit, fiţi toţi într’un gând, compătimitori, iubitori de fraţi, mărinimoşi, smeriţi, †
- nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. †
- Fiindcă cel ce vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; †
- să se îndepărteze de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s’o urmeze; †
- căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor; dar faţa Domnului este’mpotriva celor ce fac rele. †
- Şi cine vă va face vouă rău dacă voi sunteţi râvnitori ai binelui? †
- Dar chiar dacă veţi suferi de dragul dreptăţii, fericiţi veţi fi. De frica lor nu vă temeţi şi nici vă tulburaţi, †
- ci sfinţiţi-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, şi’ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, †
- dar cu blândeţe şi teamă, având o conştiinţă curată, pentru ca în chiar ceea ce sunteţi voi defăimaţi să se facă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. †
- Că-i mai bine să suferiţi pentru facere de bine, dacă aşa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău. †
- Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, †
- întru care „duh” pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute’n închisoare ,
- celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puţine suflete, anume opt, s’au mântuit prin apă. †
- Aceasta era prefigurarea botezului care vă mântuieşte şi pe voi astăzi: el nu e o ştergere a necurăţiei trupului, ci făgăduirea către Dumnezeu a conştiinţei celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos, †
- Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S’a suit la cer, Căruia I se supun îngerii şi Stăpâniile şi Puterile. †