Calendar ortodox · stil vechi

Luni, 10 februarie 2026

Pomenirea Sfântului Mucenic Haralambie

23 februarie 2026 pe stil nou · glasul 4.

2026›
Astăzi

Februarie 2026

Calendarul iulian, ca în Sfântul Munte

  1. Sâmbătă, 1 februarie: privegherePOMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC TRIFONAp. I Corinteni 10, 23-28Ev. Luca 21, 8-9, 25-27, 33-36glas 214 februarie pe stil nou
  2. Duminică, 2 februarie: praznic împărătescÎN ZIUA A DOUA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI DUMNEZEULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOSAp. I Corinteni 8, 8-9, 2Ev. Matei 25, 31-46glas 315 februarie pe stil nou
  3. Luni, 3 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI SIMION DE DUMNEZEU PRIMITORUL ŞI A SFINTEI PROOROCIŢE ANAAp. III Ioan 1, 1-15Ev. Luca 19, 29-40; 22, 7-39glas 316 februarie pe stil nou
  4. Marți, 4 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU ISIDOR PELUSIOTULAp. Iuda 1, 1-10Ev. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1glas 317 februarie pe stil nou
  5. Miercuri, 5 februarie: POMENIREA SFINTEI MUCENIŢE AGATAglas 318 februarie pe stil nou
  6. Joi, 6 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU VUCOL EPISCOPUL SMIRNEIAp. Iuda 1, 11-25Ev. Luca 23, 1-34, 44-56glas 319 februarie pe stil nou
  7. Vineri, 7 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU PARTENIE EPISCOPUL LAMSACULUI ŞI AL CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU LUCA CEL DIN ELADA (GRECIA)glas 320 februarie pe stil nou
  8. Sâmbătă, 8 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI MARELUI MUCENIC TEODOR STRATILAT ŞI A SFÂNTULUI PROOROC ZAHARIA DE SECERĂ UCISAp. Romani 14, 19-23; 16, 25-27Ev. Matei 6, 1-13glas 321 februarie pe stil nou
  9. Duminică, 9 februarie: doxologie marePOMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC NICHIFORAp. Romani 13, 11-14, 4Ev. Matei 6, 14-21glas 422 februarie pe stil nou
  10. Luni, 10 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC HARALAMBIEglas 423 februarie pe stil nou

    Sfântul și Marele Post, săptămâna 1Aceeași zi pe stil nou: 23 februarie 2026La vecernie stihirile pe 3, la utrenie canonul pe 4 (cap. 49).

    Rânduiala zilei

    Ce rânduiește Tipicul

    Glas

    4

    De la Duminica Tomei, glasul 1, câte o săptămână, până la Paștile următoare.

    Post

    Sfântul și Marele Post, zi de rând: o dată în zi, după ceasul al nouălea, mâncare uscată.

    La un sfânt cu polieleu, la Aflarea capului Înaintemergătorului, la 40 de Mucenici, în joia Canonului celui Mare și în vinerea Acatistului: untdelemn și vin (Triodul).

    Vezi textul zilei.

    Liturghie

    Nu se face liturghieLiturghia Darurilor nu se face până miercuri în săptămâna întâi.

    Catavasie

    Zi de rând a Postuluicap. 21 dă catavasia duminicilor, a Săptămânii Patimilor și a sfântului prăznuit.

    Ceea ce ești mai cinstită

    Se cântă «Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii» cap. 22.

    Catisme

    Postul Mare, săptămâna 1.

    Utreniecatismele 4, 5 și 6.

    La ceasul întâi nu este catismă.

    La celelalte ceasuricatismele 7, 8 și 9.

    La vecerniecatisma 18.

    Miezonopticăcatisma 17.

    Pravila zilei

    Apostolul, Evanghelia și Psaltirea

    În zilele de rând ale Postului Mare nu se face Liturghie, deci nu sunt Apostol și Evanghelie; citirile sunt din Proorocie (Triodul).

    Tipicul cel MareRânduiala din Tipic, cu textul întreg

    Triod sau Penticostar · varianta 1 din 2

    ÎNTRU ACEASTĂ DUMINICĂ A BRÂNZEI SEARA · ÎNCEPUTUL SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST · PUNERE DE LEGE PENTRU METANII ŞI PENTRU RUGĂCIUNEA BISERICEASCĂ

    Capitolul acoperă zilele -48 până la -47 față de Paști. Ziua aleasă este -48. Rânduiala e cea a capitolului, nu o slujbă scrisă aparte pentru fiecare zi a intervalului.

    Slujba din titlul zilei.

    La Vecernie
    • După Psalmul de seară cel obişnuit, la: Doamne strigat-am... punem patru Stihiri ale Pocăinţei, din Octoih, ale glasului de rând, care sunt scrise: două la Vecernie şi două la Stihoavna Utreniei. (la fel şi în celelalte Duminici începem Slujba aşa, până la Duminica a cincea a Sfântului Post, cântând la: Doamne strigat-am... pe glasul de rând al Octoihului), apoi punem trei Podobnice ale Triodului astfel: prima alcătuită de Sfântul Iosif (de două ori), Podobia: Când de pe lemn...;
    • Cu înfrânare toţi să ne sârguim a smeri trupul... şi una a Sfântului Teodor acelaşi glas şi apoi trei Podobnice ale Sfântului din Minei, pe care le punem în cinstea Sfântului, dacă are Podobnice, iar dacă nu are punem Slavă... Şi acum... a Născătoarei pe glasul din Minei.
    • Apoi se face Vohodul cu cădelniţa după obicei şi cântăm Prochimenul cel mare, glas 8: Să nu întorci faţa Ta de la robul tău când mă necăjesc degrab mă auzi ia aminte spre sufletul meu şi îl mântuieşte pe el..., cu Stihul: Mântuirea ta Dumnezeule să mă sprijinească pe mine..., Stihul al doilea: Să vadă săracii să se veselească..., Stihul al treilea: Lăudaţi-l pe Domnul şi va fi viu sufletul vostru..., şi iarăşi spunem Stihul cel de început: Să nu întorci faţa Ta...
    • Se cuvine să ştim: că în toate Duminicile Sfintei Patruzecimi, seara se face Vohod şi se pune Prochimenul cel mare, iar după Prochimen nu mai punem Ectenia: Să zicem toţi…, ci îndată cel mai mare zice: Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta... şi punem Tricântare (de aici începem a face metanii), apoi Ectenia: Să plinim rugăciunea noastră... şi împreună amândouă stranele cântă la Stihoavnă Samoglasnica Triodului glas 4: Strălucit-a darul Tău Doamne... (de două ori), cu obişnuitele Stihuri cele de seară, apoi Mucenicina, Slavă... a Sfântului, dacă are, iar dacă nu are punem Slavă... Şi acum... a Născătoarei acelaşi glas: Cetele îngereşti... Apoi: Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule... şi se fac trei metanii, iar după Tatăl nostru... preotul zice Ecfonisul: Că a ta este împărăţia... iar noi zicem Troparele acestea, glas 1: Născătoare de Dumnezeu Fecioară bucură-te... şi se face o metanie mare, Slavă...: Botezătorului Hristos... şi iar se face o metanie mare, Şi acum: Rugaţi-vă pentru noi... şi iarăşi se face o metanie mare.
    • Apoi zicem Stihira Născătoarei: Sub milostivirea ta..., fără să se facă metanie, Doamne miluieşte... (de 40 de ori) cu glas blând şi lin zicând toţi odată, apoi Slavă... Şi acum: Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvântează părinte!, iar preotul zice: Cel ce este binecuvântat..., şi citeţul zice Rugăciunea: Împărate ceresc…, după care preotul stă în mijlocul bisericii şi zice cu glas mare Rugăciunea Sfântului Efrem: Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al iscodirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii de deşertăciuni nu mi-l da mie. -şi face o metanie, Iar duhul răbdării întreitei înţelepciuni, al smereniei cugetări, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-le mie robului tău. -face o metanie.
    • Aşa Doamne Împărate dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor.
    • Amin! -Şi iarăşi facem o metanie.
    • Apoi sărutăm Sfintele şi Cinstitele Icoane, iar după aceea preotul zice: Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie... şi se face Otpustul cel final.
    • Iar după Vecernie, la masă se face mângâiere fraţilor şi după scularea de la masă cântăm Pavecerniţa cea mică după obicei, cu metaniile şi închinăciunile cele din Post.
    • La Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... facem trei închinăciuni (iar dacă a fost Priveghere nu mai punem Canonul Născătoarei de Dumnezeu), apoi Cuvine-se să te fericim..., Sfinte Dumnezeule... şi se fac trei metanii şi după Tatăl nostru... punem Troparele
    • cele obişnuite, apoi Doamne miluieşte... (de 40 de ori), apoi: Cel ce în toată vremea..., Doamne miluieşte... (de trei ori),
    • Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... şi apoi: Întru numele Domnului Binecuvintează părinte..., iar preotul zice: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi... şi facem trei metanii mari, cu Rugăciunea Sfântului Efrem, apoi facem celelalte doisprezece închinăciuni şi iarăşi o metanie mare, cu Rugăciunea Sfântului Efrem întreagă.
    • Apoi Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... punem Doamne miluieşte... (de 12 ori), apoi Rugăciunea: Nespurcată neîntinată... şi Rugăciunea: Şi ne dă nouă Stăpâne… şi Otpustul. (Aşa după cum s-a arătat în capitolul acesta, Slujba Vecerniei şi a Pavecerniţei Duminicii acesteia, aşa trebuie să se facă în toate celelalte Duminici ale Sfintei Patruzecimi).
    • Se cuvine să ştim: că dacă se va întâmpla să treacă la Domnul vreun frate de-al nostru în aceste Sfinte zile, în mijlocul Săptămânii acesteia, nu i se face pomenirea cea de trei zile, până Vineri seara, pentru că atunci se săvârşeşte Parastasul lui, iar Sâmbătă se face Liturghia lui.
    • În Sâmbăta viitoare a Săptămânii a doua, i se face pomenirea de nouă zile, dacă se va întâmpla Sâmbătă sau nu, iar cea de patruzeci de zile se face când i se vor împlini numărul zilelor lui.
    • Iar prinoasele şi pomenirea lui se încep de la Duminica cea nouă, până la împlinirea a patruzeci de zile.

    ÎNCEPUTUL SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

    • În Lunea Săptămânii celei dintâi, paracliserul toacă mai târziu pentru mângâierea cea de seară şi adunându-ne toţi în pridvor cântăm Miezonoptica fără de metanii.
    • Numai după: Ceea ce eşti mai cinstită... punem trei metanii mari cu Rugăciunea: Doamne şi stăpânul vieţii mele..., însă aceasta se face numai în ziua cea dintâi, iar în celelalte zile ale Sfântului şi Marelui Post cântăm Miezonoptica, toată cu metanii.
    • La primul Sfinte Dumnezeule... punem trei închinăciuni.
    • La: Veniţi să ne închinăm... facem iarăşi trei închinăciuni, la: Fericiţi cei fără de prihană în cale..., la fiecare Slavă... punem trei închinăciuni.
    • După: Cred într-unul Dumnezeu..., Sfinte Dumnezeule... punem iarăşi trei închinăciuni.
    • După: Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul... şi Ceea ce eşti mai cinstită... şi Ecfonisul: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi... facem iarăşi trei metanii mari, la care zicem Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, aşa după cum s-a arătat, apoi facem doisprezece închinăciuni mici, spunând fiecare pentru sine: Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte... şi iarăşi după aceea se pune toată Rugăciunea Sfântului Efrem şi se face o metanie mare.
    • Urmează apoi Rugăciunea: Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotţiitorule..., iar după aceea: Veniţi să ne închinăm... şi se fac trei închinăciuni.
    • Apoi Psalmii: Ridicat-am ochii mei la Domnul...;
    • Iată acum binecuvântaţi pe Domnul...,
    • Slavă... Şi acum..., Sfinte Dumnezeule... şi iarăşi trei închinăciuni.
    • După Tatăl nostru... punem Ecfonisul: Că a Ta este împărăţia... şi apoi Troparele cele obişnuite, Doamne miluieşte... (de 12 ori) şi Rugăciunea: Pomeneşte Doamne..., apoi: Preaslăvită pururea fecioară..., apoi: Nădejdea mea este Tatăl..., iar preotul spune: Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule... şi face Otpustul.
    • Se face apoi iertăciunea cea obişnuită şi sculându-se preotul zice: Să ne rugăm pentru binecredinciosul... şi toate celelalte după obicei.
    • După sfârşitul acestora preotul merge şi face obişnuita metanie înaintea celui mai mare, după care intră în Sfântul Altar şi luând cădelniţa zice Rugăciunea tămâiei.
    • Apoi stând înainte Sfintei Mese, o cădeşte în chipul Crucii şi dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum şi pururea şi-n vecii vecilor, iar noi răspundem: Amin!
    • Apoi citeţul cel rânduit zice: Sfinte Dumnezeule..., fără metanii, iar după Tatăl nostru... preotul spune Ecfonisul: Că a Ta este
    • împărăţia..., apoi Doamne miluieşte... (de 12 ori),
    • Slavă... Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de trei ori), fără să se facă metanii, şi apoi Psalmul 19: Auzi pe Domnul... şi Psalmul 2: Doamne întru puterea ta....
    • După sfârşitul lor spune Sfinte Dumnezeule..., fără metanii, iar după Tatăl nostru... zice Troparele cele obişnuite.
    • În timpul citirii Troparelor preotul cădeşte Sfântul Altar şi toată Biserica şi pe fraţi, apoi întorcându-se în Sfântul Altar zice Ectenia cea mică: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule... şi Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti... Apoi citeţul spune Amin.
    • Întru numele Domnului binecuvântează părinte! şi preotul stând înaintea Sfântului Altar zice Ecfonisul: Slavă Sfintei şi Celei deofiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi totdeauna acum şi pururea şi-n vecii vecilor!, iar cel mai mare zice Amin! şi începe: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... (de trei ori), fără de închinăciune, apoi: Doamne buzele mele vei deschide... (de două ori) şi citeşte cei şase Psalmi cu toată luare aminte şi cu frica lui Dumnezeu ca şi cum ai vorbi cu însuşi Dumnezeu.
    • Şi nu are nimeni voie să şoptească, nici să scuipe sau să tuşească ci mai vâ.rtos trebuie să ia aminte la Psalmii cei ce se citesc, mâinile avându-le strânse la piept, iar capetele fiind plecate, privirea având-o plecată în jos, iar ochii inimii căutând spre răsărituri, rugându-ne astfel pentru greşelile noastre şi aducându-ne aminte de moarte, de munca ce va să fie şi de viaţa cea veşnică.
    • Iar la începutul Psalmului 102 preotul citeşte rugăciunile Utreniei stând înaintea Uşilor Împărăteşti, cu capul descoperit, după obicei.
    • Iar după sfârşitul celor şase Psalmi zice Ectenia cea mare cu Ecfonisul ei.
    • Apoi monahul cel rânduit sau preotul zice Aliluia... pe glasul de rând al Octoihului, cu Stihurile lor, Stihul întâi: De noapte mânecând duhul meu către Tine Dumnezeule..., Stihul al doilea: Dreptatea am învăţat pe cei ce locuiesc pe pământ..., Stihul al treilea: Pizmuire va lua pe poporul cel neînvăţat..., Stihul al patrulea: Adăuga-vor lor rele Doamne, adăuga-vor lor rele, celor slăbiţi ai pământului... Iar după fiecare Stih cântăreţii cântă Aliluia... (de trei ori), apoi Troparele glasului cântându-se în cele două strane, cu umilinţă, cu mare glas şi rar.
    • La al doilea Tropar punem Slavă..., iar la al treilea punem Şi acum... Apoi citim prima Catismă a Psaltirii şi după fiecare Slavă..., la Aliluia facem trei închinăciuni toţi odată urmând egumenului sau ecleziarhului.
    • După Catisme nu mai punem Ectenii în toată perioada Postului Mare, afară de Sâmbătă şi de Duminică.
    • După prima Catismă punem Sedealna cea de Umilinţă a Octoihului şi Mucenicina, apoi Slavă... Şi acum... a Născătoarei.
    • Urmează Citire de la Sfântul Efrem, pentru că din această zi se încep Stihirile Sfântului Efrem şi se citeşte până la Vinerea Săptămânii Floriilor.

    Triod sau Penticostar · varianta 2 din 2

    ÎNTRU ACEASTĂ DUMINICĂ A BRÂNZEI SEARA · ÎNCEPUTUL SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST · PUNERE DE LEGE PENTRU METANII ŞI PENTRU RUGĂCIUNEA BISERICEASCĂ

    Capitolul acoperă zilele -48 până la -47 față de Paști. Ziua aleasă este -48. Rânduiala e cea a capitolului, nu o slujbă scrisă aparte pentru fiecare zi a intervalului.

    De la acest Stih

    La Vecernia cea mare
    • Stăpâne mult milostive Hristoase Dumnezeul nostru…, după Rugăciune fiind în genunchi la pământ cel mai mare face metanie până la pământ zicând: Fraţilor, Binecuvântaţi Părinţi sfinţi şi mă iertaţi. pe mine păcătosul câte am greşit cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândurile şi cu toate simţirile mele;
    • iar fraţii spun: Dumnezeule să te ierte pe tine părinte sfinte iar preotul zice: Să ne rugăm pentru Binecredinciosul şi Domnul nostru,;
    • celelalte cereri, după cum s-au spus mai înainte La Miezonoptică.
    • Iar noi spunem Doamne miluieşte... după fiecare Stih şi pe urmă cel mai mare zice: Pentru Rugăciunile Părinţilor noştri… şi apoi încep toţi din strana să-şi ia, începând din strana cea stângă, după rânduială unul după altul a face metanie şi apoi încep a-şi lua iertăciune de la cel mai mare, spunând: Binecuvintează părinte sfinte şi mă iartă pe mine păcătosul… şi celelalte, cel mai mare stând în mijlocul bisericii până să-şi ia iertăciune toţi şi luându-şi toţi iertare de la cel mai mare mergem la chiliile noastre zicând fiecare Rugăciunea aceasta care se zice de către tot omul: Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate….
    • Această rânduială se face în toată Sfânta Patruzecime la Pavecerniţă şi se cuvine celui mai mare ca şi aceasta să o urmeze pentru ca atunci când se vor slobozi de la Pavecerniţă să nu fie semn de ziuă, adică mai înainte de întuneric.
    • Deci iată căci cu deadinsul cercetând cele ce s-au scris mai înainte, am expus aici Slujba din perioada Sfântului şi Marelui Post pe care o am pus înaintea dragostei voastre şi am pus şi câte Cântări de Psalmi, împreună se vor zice şi suma metaniile care s-au însemnat întru dânsa, de la Sfinţii Părinţi pe care nu este de cuviinţă să le treacă cu vederea nici chiar celui mai mare Puitorul de lege;
    • am pus şi suma metaniilor, care se fac ziua şi noaptea în Biserică şi care sunt 300, în afară de cele ale Miezonopticii şi am luat învăţătură, precum este şi în Palestina, ca fiecare în chilia sa să cânte Psaltirea, cei ce pot să o facă pe dânsa într-o zi şi o noapte, iar alţii să o cânte (de trei
    • ori) în Sâmbete, iar alţii (de două ori), iar metanii să facă fiecare după puterea sa după cum va rândui cel mai mare.

    PUNERE DE LEGE PENTRU METANII ŞI PENTRU RUGĂCIUNEA BISERICEASCĂ

    • Nu în zadar au socotit Sfinţii Părinţi rânduiala pentru sfintele metanii şi pentru Rugăciunile ce se pun şi care au fost scrise în Tipicul cel Bisericesc de către dânşii;
    • ci înţelepciune având pentru Sfintele metanii şi pentru Rugăciuni, cu dreaptă socotinţă pentru ca roade să avem.
    • Mai întâi să vorbim despre metaniile cele mari, care în Sfintele cele patruzeci de zile ale Sfântului Celui Mare şi întru alte Posturi se fac şi pe care mai sus le-am însemnat pentru dragostea voastră, scrise în vechi izvoare ale Sfintelor cărţi şi scrise de la cei ce au ştiut aceasta cu de-a dinsul am întrebat ce înseamnă metanii mari şi în care chip se fac.
    • Să nu se facă Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul trebuie să se face sfintele metanii cele mari, atuncea fiecare ridicând mâinile şi împreună cu ochii cei simţiţi şi cu ochii minţii înălţăm către Dumnezeu după cum Dumnezeiescul Pavel învaţă scriind către Timotei: Voiesc zice ca bărbaţii să facă rugăciuni în tot locul ridicând mâini cuvioase fără de mânie şi fără de gânduri, apoi începe Rugăciunea cu umilinţă şi cu frica lui Dumnezeu şi dacă are darul lacrimilor atunci aşa să se roage cu Rugăciunea Sfântului Efrem zicând: Doamne şi Stăpânul vieţii mele… stând drept şi neabătut căutând către Dumnezeu cu ochii cei sufleteşti şi trupeşiti şi săvârşind Rugăciunea face o metanie mare astfel încât să poată ajunge cu capul la pământ.
    • Apoi sculându-se şi stând drept iarăşi ridicându-se precum mai înainte şi cu ochii cei sufleteşti şi trupeşti căutând către Dumnezeu se roagă zicând a doua parte a Rugăciunii Sfântului Efrem, Iar duhul întregii înţelepciuni şi sfârşind Stihul Rugăciunii iarăşi face o metanie mare după cum şi prima dată a făcut şi sculându-se a doua oară zice şi a treia parte din Rugăciunea Sfântului Efrem: Aşa Doamne împărate dă-mi mie ca să văd greşelile mele… şi sfârşind-o iarăşi face a treia metanie mare.
    • Că mare nu s-a spus aşa rău mare cipentru că este mărime pentru că omul stând drept şi numai puţin plecându-şi capul la pământ se poate închina fără nici un fel de adăugare iar unii pun scaune înaintea lor iar alţii îşi pun altceva şi cu aceştia îşi mângâie lenevirea lor şi socotesc cum că ei se aseamănă cu cei ce drept se ostenesc pentru Sfintele metanii cele mari (şi iată Samoglasnica zis aceasta pentru felul metaniilor celor mari).
    • Iarăşi după acestea şi pentru celelalte doisprezece metanii mici să începem a scrie după cum se vorbeşte despre ele în Tipice, iar în alte Învăţături se numesc metanii mici.
    • Măcar că unii zic dintre cei neştiutori zic că aceste metanii trebuie să se facă ca şi celealte mari, chiar dacă ele se numesc: altele sau uşoare sau mici.
    • Iar dacă s-ar fi învăţat să se facă aceste metanii după cum se fac şi cele mari atunci ar fi fost şi aceeaşi Rugăciune a Sfântului Efrem şi nu alte Rugăciune mai scurtă, după cum este: Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte... şi nu ar mai fi fost nevoie să se mai scrie: metaniile cele mari, ci pretutindeni trebuia să se scrie închinăciune obişnuită.
    • În timp ce închinăciune se numeste alta, adică atât cât poate omul stând drept să se plece, fără să cădă în genunchi şi fără să-şi plece capul până la pământ şi iată că astfel ne învată şi cum se fac închinăciunile cele usoare.
    • Pentru aceasta câţi dintre voi vor dori să păzească Predaniile Sfinţilor Părinti şi în Biserică cu bună cucernicie să-şi facă rugăciunea şi metaniile, să nu fie nebăgător de seamă, câtuşi de puţin la acestea, şi chiar de ar fi Întâi stătător sau chiar dacă ar fi cleric s-au mirean atunci să ia aminte unde este scris metanie mare, să facă metanie mare fără să se grăbească, după ce spune Sfânta Rugăciune, cu frica lui Dumnnezeu, iar unde este scris
    • închinăciune, să facă închinăciune normală, după cum s-a arătat mai înainte, fără ca să facă închinăciunea îm acelaşi timp cu rugăciunea, ci mai întâi să zică rugăciunea şi după rugăciune să facă metanie, deci să nu facă precum fac unii care nu se supun Învăţaturilor Sfinţilor Părinti, şi de asemeni, nici singuri să-şi rânduiască felul Sfintelor metanii, care după ce se pleacă o singură dată, rămâne la pământ, iar după aceea ridicându-se puţin îşi fac Cruce şi îşi pleacă iaraşi capul, în chip de metanie, şi care întru a lor neorânduială socotesc că implinesc rânduiala metaniilor celor învăţate de Sfintii Părinti.
    • Deci aceştia nici cu rugăciunea, nu se roagă lui Dumnezeu cu mintea şi cu sufletul, ci câtă vreme gârbovindu-se işi fac deşartele lor metanii, atâta spun şi Rugăciunea Sfântului Efrem ca nişte ieşiţi din minţi.
    • De asemeni şi toate celelalte Rugăciuni se grăbeşte să le potrivească cu metaniile.
    • Iar de la acele urâte şi necinstite metanii şi de la nebuna lui rugăciune se scoală ca un nebun, nici el însuşi neştiind ce a făcut, dar nici nu priveşte la cel mai mare al Bisericii, ci unul pe altul se întrece, şi se clătesc ca o treştie de vânt clătinându-se, fără ca să caute la cel care face bine, şi nici nu vrea ca să se înveţe, căci precum cineva şi-a alcatuit năravul său aşa se şi întăreşte ca să şi-l menţină.
    • Însă vreau să spun un înfricoşat lucru, că aceştia ştiind hotărarea Părinţilor să nu cumva să cădă sub pedeapsa care se citeşte în Duminica Ortodoxiei cea dintâi a Sfântului Post, aşezată în cinstea Sfântului celui de-al şaptelea sinod Ecumenic, unde se spune că toate cele în afără de Predania cea bisericească, atât învăţaturile, cât şi închipuirile Sfinţilor şi de-a pururea Pomeniţilor Părinti, în noapte sau pe urmă lucrate să fie anatema.
    • Iar pentru metanii şi pentru Rugăciuni vom urma celui ce zice: Duh este Dumnezeu, deci cu Duhul şi cu adevărul voieşte pe cei ce i se închină Lui.
    • Iar dumnezeiescul şi verhovnicul Apostolilor care cu iscusinta ştia să se închine la rugăciune, zice aşa: Că de mă voi ruga cu limba, Duhul meu se roagă, iar mintea mea este fără de rod, deci ruga-mă-voi cu Duhul ruga-mă-voi şi cu mintea, cânta-voi cu Duhul, cânta-voi şi cu mintea...;
    • şi iaraşi zice: Voiesc în Biserică cinci cuvinte cu mintea să grăiesc decât mulţime de cuvinte cu limba.
    • Iar Sfântul Ioan Scararul spune: Strigat-am cu toată inima mea adică cu trupul şi cu Duhul... Iar dumnezeiescul Grigore Sinaitul spune: Începutul rugăciunii mintii este lucrarea, adică puterea Duhului cea curăţitoare şi tainică, care cu sfintenie lucrarea mintii este, iar sfârşitul este uimire şi răpire a minţii catre Dumnezeu.
    • Apoi Sfântul Antioh zice: Rugăciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu.
    • Că în acest fel are trebuinţă mintea să economisească cuvinte, ca să poată vorbi cu Dumnezeu, şi iaraşi Sfântul Ioan Scararul spune: Rugăciunea este după Facerea ei înfiinţare şi unirea a oamenilor cu Dumnezeu, şi iaraşi tot el spune: Începutul rugăciunii este ca din însăşi începăturile, cu un cuvânt al izgonirii asupririlor.
    • Iar mijlocul este ca şi la sâmbure, cele ce se zic, să fie ca gândurile;
    • iar sfârşitul este răpirea catre Dumnezeu.
    • De aceea noi toti care din Sfintele Scripturi cele multe, asuzind aceste cuvinte puţine să luăm aminte şi să nu cuvântăm mult la Rugăciune precum fac păgânii, despre care zice Hristos: Că li se pare că în multa lor cuvântare vor fi ascultati.
    • Iar Sfântul Ioan Scararul spune: Nu te socoti înţelept în cuvintele rugăciunii tale că de multe ori şi rugăciunile cele copilareşti cele de rând şi nemesteşugite, au placut Tatălui lor, Celui din ceruri.
    • Deci să nu începi a grăi multe, ca să nu se împrăştie mintea ta, în căutarea cuvintelor, pentru că un singur cuvânt al Vamesului L-a făcut milostiv pe Dumnezeu şi un grai credincios a mântuit pe tâlharul.
    • Pentru că multa cuvântare în rugăciune, de multe ori a năucit mintea şi a împrăştiat-o, iar puţina cuvântare, de multe ori poate să adune mintea.
    • Îndulcindu-te sau umilindu-te în cuvintele rugăciunii petreci întru dânsa, pentru că Pazitorul nostru se roagă atunci, împreună cu noi.
    • Pentru aceea noi cu osteneală şi cu adunare de multe, ca niste nedesăvârşiti să ne rugăm, pentru că cea de-a doua, este mijlocitoare a celei dintâi.
    • Că cel ce dă zice rugăciune curăta, fără de lenevire, faţă de cel ce se poartă spurcat şi cu durere.
    • Dar alta este rugăciunea cea spurcată, alta este pierderea, alta furarea şi alta prihană, care rugăciune spurcată este, când stă înaintea lui Dumnezeu şi gândurile necuvioase şi necurate întunecă mintea.
    • Pierzare este când în griji nefolositoare se robeşte, furare este când zboară gândurile fără de simţire, prihană este
    • asuprirea în orice fel, care atunci, adică în timpul rugăciunii, se apropie de noi.
    • Iată deci că aici facem sfarşit la Sfânta Sfinţita şi pururea pomenita rugăciune a minţii.
    • Învăţătură pentru Sfânta Rugăciune, cea una a tuturor, care în tainele cele bisericesti este pusă în Capitolul 82, când preotul zice doxologia: Cu pace Domnului să ne rugăm!
    • Atunci, cu pace să ne rugăm Domnului şi să cerem ce fel de rugăciune să facem, pentru că, precum se cuvine nu ştim şi pentru că să nu punem multe, ne învată pe noi ceea ce se cuvine mai întâi să cerem la rugăciune, şi anume că în pace se cuvine să ne rugăm.
    • Dar îndată după doxologie ne porunceşte să cerem să ne miluiasca, nemărturisindu-ne mai înainte, nici dând multumire lui Dumnezeu, pentru că această cerere este a oamenilor osandiţi şi a celor care gresesc şi care nu au nici un răspuns sau vreo cauză de îndreptare să zică înaintea Judecatorului, atunci ei slobozesc acest glas şi stigă: Doamne miluieşte-ne nu pentru judecăţile noastre ci pentru iubirea Ta de oameni…, şi celelalte, după care preotul zice: Pentru pacea de sus şi mântuirea sufletelor noastre Domnului să ne rugăm!, pentru că preotul se roagă împreună cu poporul şi zice: O popoare ia să ne rugăm Domnului ca să ne dea pacea Sa nouă şi să mântuiasca sufletele noastre!, iar poporul răspunde;
    • Doamne miluieşte..., iar după aceea se pun şi celelalte cereri, iar când zice diaconul: Să zicem toti..., atunci această cerere nu altceva ne dă a intelege, ci numai singură rugăciunea căci toti împreună să ne rugăm, nu doar preotul singur ci toti câti se afla în biserică.
    • Apoi diaconul zice: Din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem! deci ce anume zicem, nimic altceva decât doar rugăciunea cea de obste: Doamne miluieşte... Pentru această Sfantă Rugăciune, Sfinţitul Ioan Gura de Aur scrie la Tâlcuirea Epistolei Sfântului Pavel cea către Corinteni, în Capitolul 18: Învăţătura de năravuri, zicând că pentru Rugăciunele cele ce se lucrează şi de preot şi de popor, care se fac pentru cele ce sunt spre pocainţa cea de obste, toti spun o rugăciune, care este plina de milă adică: Doamne miluieşte... Pentru aceasta şi la Sfintele Liturghii este scris că poporul zice aceasta sau aceea, la locurile în care a fost scrisă.
    • Şi în toată Sfânta Biserică a Răsăritului nu se face altfel, ci aşa precum este scris acolo, unde s-a scris că poporul, deci toţi câti se află în Biserică zic împreună: Doamne miluieşte..., sau Dă Doamne, sau Şi duhului tău, sau Tatăl nostru..., deşi la noi nu se face aceasta însă se cuvine să se facă, deoarece aşa cum s-a spus mai sus diaconul zice: Cu pace, Domnului să ne rugăm... sau: Să zicem toti..., atunci toti se cuvine să răspundă Doamne miluieşte... Dacă s-ar fi spus să se răspundă numai de către cântăreţ, atunci nu s-ar fi spus: Poporul zice.
    • Iar tot Sfântul Sfinţitul Ioan Gură de Aur, în aceeaşi: Învăţătură de năravuri, zice iaraşi: In vremea înfricoşatelor Taine, preotul zicând catre popor: Pace vouă, iar poporul răspunzând preotului: Şi Duhului tău, nu este nimic altceva decât aceasta, adică mulţumirile cele de obşte, pentru că nu numai preotul singur mulţumeste ci şi tot poporul.
    • Pentru că mai întâi primind noi glasul preoţilor apoi unindu-ne şi împreună vorbind cu danşii, cu cuviinţă şi dreptate se fac acestea, adică poporul începe multumirea.
    • Şi de ce să te minunezi dacă atunci poporul răspunde împreună cu preotul, pentru că inşişi Heruvimii, împreună cu puterile cele de sus, înalţă împreună acele Sfinte cântări.
    • Însă aceste toate sau zis ca fiecare şi stăpânitorii şi cei supuşi să se trezească la învăţatura aceasta, şi să ştim ca toţi suntem un trup, având atata deosebire unii faţă de alţii, cât madularele trupului faţă de celelalte mădulare.
    • Şi nu trebuie să le aruncăm toate asupra preotului ci şi noi înşine că într-un trup, împreună pentru Biserică toţi aşa să ne rugăm şi să ne îngrijim.
    • Pentru ca această mare întărire atat nouă cât şi vouă să ne dea pildă, ca mai multe fapte bune să facem, până când cei ce voindu-le pe acestea vor dobândi aici mila lui Dumnezeu, iar în veacul cel ce va să fie cunună în împărăţia cerurilor, în Hristos Iisus Domnul nostru căruia I se cuvine Slavă... împreună şi Tatălui şi Sfântului Duh în veci.
    • Amin.

    Minei

    ÎN ZIUA A ZECEA POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC HARALAMBIE

    La Vecernie
    • După Psalmul cel obişnuit citim Catisma cea de rând.
    • La: Doamne strigat-am... punem trei Stihiri ale Octoihului şi trei ale Sfântului, glas 6, Podobia: Toată nădejdea punându-şi...,
    • Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau a Crucii Născătoarei.
    • Stihoavna Octoihului, Slavă... Şi acum... a Născătoarei sau Crucii Născătoarei.
    • Apoi Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... punem Troparul Mucenicului, Slavă... Şi acum... al Născătoarei, Ecteniile şi Otpustul.
    Cărțile de slujbăSlujbele zilei, în română și în greacă

    Textele românești: arhiva ortodox007 (Minei, Octoih, Triod, Penticostar, Ceaslov) și Liturghierele; cele grecești: glt.goarch.org.

    • Vecernia din capitolul zilei este cea din seara precedentă: ea deschide ziua liturgică. Catismele de la «vecernie» din cap. 19 sunt cele din seara datei alese.
    • Hramul bisericii este local. Tipicul îl rânduiește în capitolele 4, 6 și 17.
  11. Marți, 11 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC VLASIEglas 424 februarie pe stil nou
  12. Miercuri, 12 februarie: POMENIREA CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MELETIE ARHIEPISCOPUL ANTIOHIEI CELEI MARIglas 425 februarie pe stil nou
  13. Joi, 13 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MARTINIANglas 426 februarie pe stil nou
  14. Vineri, 14 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU AUXENTIEglas 427 februarie pe stil nou
  15. Sâmbătă, 15 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI APOSTOL ONISIMAp. Evrei 1, 1-12Ev. Marcu 2, 23-28; 3, 1-5glas 428 februarie pe stil nou
  16. Duminică, 16 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC PAMFIL ŞI A CELOR ÎMPREUNĂ CU DÂNSULAp. Evrei 11, 24-26, 32-40Ev. Ioan 1, 43-51glas 51 martie pe stil nou
  17. Luni, 17 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI MARELUI MUCENIC TEODOR TIRONglas 52 martie pe stil nou
  18. Marți, 18 februarie: POMENIREA CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU LEON PAPĂ AL ROMEIglas 53 martie pe stil nou
  19. Miercuri, 19 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI APOSTOL ARHIPglas 54 martie pe stil nou
  20. Joi, 20 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU LEON EPISCOPUL CATANIEIglas 55 martie pe stil nou
  21. Vineri, 21 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU TIMOTEI CELUI DIN SIMVOLI ŞI A CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU EUSTATIE ARHIEPISCOPUL ANTIOHIEIglas 56 martie pe stil nou
  22. Sâmbătă, 22 februarie: ÎN ZIUA A DOUZECI ŞI DOUA AFLAREA CINSTITELOR MOAŞTE ALE SFINŢILOR MUCENICI CELOR DIN EVGHENIAAp. Evrei 3, 12-16Ev. Marcu 1, 35-44glas 57 martie pe stil nou
  23. Duminică, 23 februarie: POMENIREA SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC POLICARP EPISCOPUL SMIRNEIAp. Evrei 1, 10-2, 3Ev. Marcu 2, 1-12glas 68 martie pe stil nou
  24. Luni, 24 februarie: polieleuÎN ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA PRIMA ŞI A DOUA AFLARE A CINSTITULUI CAP AL MERGĂTORULUI ÎNAINTEglas 69 martie pe stil nou
  25. Marți, 25 februarie: POMENIREA CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU TARASIE ARHIEPISCOPUL CETĂŢII CONSTANTINOPOLglas 610 martie pe stil nou
  26. Miercuri, 26 februarie: POMENIREA CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU PORFIRIE ARHIEPISCOPUL GAZEIglas 611 martie pe stil nou
  27. Joi, 27 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU PROCOPIE DECAPOLITUL ŞI MĂRTURISITORULglas 612 martie pe stil nou
  28. Vineri, 28 februarie: POMENIREA PREACUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU ŞI MĂRTURISITORUL VASILIE ÎMPREUNĂ PUSTNICUL CU SFÂNTUL PROCOPIEglas 613 martie pe stil nou

Sfintele Paști 2026duminică, 30 martie 2026 (12 aprilie pe stil nou) — aceeași zi în toată Biserica Ortodoxă; cele două calendare o numesc doar diferit.

Semnele Tipicului (cap. 49)
  • șase stihiri
  • doxologie mare
  • polieleu
  • priveghere
  • praznic împărătesc

Semnele roșii sunt tipărite cu roșu în tipic; duminicile și praznicele lor sunt scrise aici cu roșu.