Sfântul Antonie și bebelușul

Preot Ioan Istrati

Azi, după Sfânta Liturghie de ziua Sfântului Antonie cel Mare, o bătrânică de 85 de ani, aromâncă, a venit în fața Altarului. Ea a povestit din copilăria ei, din Grecia, unde familiile de aromâni trăiau acum 80 de ani. 

– Părinte, eu eram micuță, de câțiva ani, și mama l-a născut pe fratele meu. Și la noi era tradiția să nu dai drumul la geam cât copilașul nu e botezat, că pot intra niscaiva duhuri rele la pruncuț. 

Și era vară, combinele huruiau afară, era foarte cald și mama se sufoca. Și a dat drumul la geam. Atunci, pruncuțul a tras aer mult în piept și i s-a încleștat gura. N-a mai plâns deloc și nici n-a mai supt la sân. A tot încercat mama să-i dea sânul, nimic. După vreo jumătate de zi, pruncul aproape leșina de foame, era alb ca varul și cădea într-un fel de letargie. 

Atunci, mama a luat pruncul, l-a pus pe masă în fața Icoanei Sfântului Antonie cel Mare și a zis: Sfinte Antonie, ia pruncul ăsta. E al tău. Dacă voiești, fă-l să pape lapte de la sân. Iar dacă nu, ia-l la tine să nu se mai chinuiască. 

Atunci pruncul a deschis gura și a țipat foarte tare. Era o groază în ochii lui și dădea din mânuțe, parcă vedea ceva întunecat. Și când i-a dat sânul a supt cu o poftă. Și și-a revenit complet și a trăit 80 de ani. 

De atunci toată familia mea, de ziua Sfântului Antonie cel Mare face masă, pomană la toți, rugăciune și mulțumește Sfântului.