Să luăm aminte la vulnerabilitatea firii omenești

Preot Ioan Istrati 

Suntem oripilați când auzim căderile fraților noștri. Suntem niște judecători foarte aspri, mai ales când nu e vorba de noi. Asta însă nu trebuie să îngăduie păcatul, să încurajeze oroarea, să caute să înțeleagă iadul neînțeles.

Când căderea e vizibilă, putem să cugetăm la vulnerabilitatea firii umane. La neputința ei de a se împotrivi răului. Și să nu mai idealizăm pe nimeni. Toți suntem oameni, cu bune și rele, cu fiziologie și plăceri. Sanctificarea idolatră a unui om încă din această viață, înainte de a o face Dumnezeu, este de fapt lucrarea demonului. Tindem să facem Icoane din oameni de lut. Să împopoțonăm bietele creaturi cu virtuți închipuite. Fastul bizantin, obediența otomană, conștiința de iobag ne ajută. Vedem monștri sacri acolo unde uneori nu sunt decât monștri. 

Și mai e ceva. 

Sexualitatea e un dar și o necesitate firească. E impregnată în firea umană ca un pinten în carne, care strigă mereu după satisfacerea poftei. E glasul speciei, necesitatea perpetuării noastre prin prunci, fiziologie care lucrează necontenit, jug al cărnii în făptura căzută. 

Sexualitatea e ca o apă. Sapă adânc, atent, în fiecare clipă, la nivel subatomic, până cască o prăpastie în muntele ființei. 

Sfinți Părinți asceți, călugări, eremiți, pustnici, au luptat toată viața cu trupul lor și l-au biruit. Au folosit nevoința, postul, metaniile, somnul puțin, osteneala, munca, rugăciunea neîncetată, simplitatea, sărăcia, foamea, pentru a cuceri fortăreața cărnii. Până la ultima suflare, au fost în război cu trupul lor care se voia stăpân. Și l-au biruit. 

Este absolut imposibil să birui pofta trupului cu mese fastuoase, internet, lux, mâncare multă, carne, slavă de la supuși, lingușeală continuă, lene și bani. 

Ascetica Bisericii ne-a demonstrat că adevărul trupului este sufletul din el, fără de care ar fi o bucată de carne care miroase îngrozitor. Că vocația monahală se împlinește în post, sărăcie, rugăciune, ascultare, simplitate, foame și iubire jertfelnică pentru Dumnezeu. 

Să luăm aminte!