Rugăciunea monahului în liniştea nopţii

Monahul sau monahia ce se roagă în liniștea nopții, seamănă cu erodiul ce Îl laudă pe Creator. Dintr-un colț al lumii, al paradisului pământesc, se roagă pentru mântuirea întregii lumi.

Fără interes personal, răsplătire omenească, promovare de sine, arătarea propriei vrednicii, face bine întregii omeniri, îmbrățișând lumea cu rugăciunea cu metanierul său și unind în rugăciunea făcută pentru cei vii, cei adormiți și pentru generațiile viitoare, viitorul și trecutul.

Rugăciunea monahului are un element dinamic: universalitatea ei. Ajunge până la marginile lumii, până la Cer și chiar până la iad. Aceasta este cel mai duhovnicesc și mai desăvârșit mod de a manifesta dragostea către întreaga omenire, pe care o slujește cu fapta și cu pocăința sa, mai mult decât oricine altcineva de pe pământ.

Extras din Dragoste predată de Dumnezeu– Sf. Vlasie – Pilios, care va apărea la Editura Evanghelismos.