Nu i-am întâlnit la paradă, ci sub epitrahil

redare prin sinteză vocală

Preot Sorin Croitoru

Mi-au trecut pe sub epitrahil de când sunt preot trei cazuri de “lgbtq”. O femeie și doi bărbați. Femeia și unul dintre bărbați chiar erau “din ăia”; cel de-al doilea bărbat se prostise și el din spirit de șmecherie.. “Hai, bă, să vezi cum e, ce naiba, tre’ să probezi de toate în viața ta!” Și probase.. Iar acum era smerit ca un mielușel, plângând sub epitrahilul meu.

Există două feluri de din ăia: cei care s-au născut așa, din motive numai de Dumnezeu cunoscute, și cei care se apucă de din alea din motive de ei știute. Prin urmare mărturisirea acestor păcate se face în mod foarte diferit. Cei care chiar erau au venit la preot ca toată lumea, nefiind conștienți de situația gravă în care se aflau. Tânăra chiar suferea pentru o decepție în dragoste, o altă tânără la fel ca ea o părăsise de curând. Mi-a trebuit multă răbdare să le explic celor care erau că nu-i pe placul lui Dumnezeu să trăiești așa. Că sunt porunci clare în Sfânta Scriptură care interzic practicarea homosexualității. Nedumerirea lor era: păi dacă ne-am născut așa, nu tot Dumnezeu ne-a făcut și pe noi?! Iar dacă ne-a făcut așa, cum poate să ne pedepsească pentru ceea ce El a făcut?!

Adevărul este că îmi era milă de ei. Și adevărul este că nu prea aveam multe argumente în ajutorul meu. Aveam doar porunca aceea din Levitic 18,22: “Să nu te culci cu bărbat ca și cu o femeie, este o urâciune”. Aveam referatul de la Facere despre Sodoma și Gomora și mai aveam cuvintele Sfântului Apostol Pavel despre păcatele mari, “strigătoare la cer”, despre care zice el la sfârșit că “cei ce fac unele ca acestea Împărăția lui Dumnezeu nu o vor moșteni”. Dar îmi lipseau niște elemente fundamentale, determinante și convingătoare. Căci în cele trei exemple ni se enunță simplu interzicerea, dar nu ni se explică și motivul ei. Doar substantivul acela, “urâciune”.. Cum să-i spui unuia născut așa că modul lui de viață, iubirile lui, bucuriile și decepțiile lui în dragoste, plăcerile lui sexuale sunt.. “urâciune”?.. Și totuși porunca e acolo, negru pe alb.. Ușor îmi este să judec mie, care m-am născut “corect”, adică având predispoziția pentru relația sentimentală și corporală cu sexul opus. Dar ei, care s-au născut diferiți?..

Am apelat la Bunul Dumnezeu să-mi dea lumina înțelepciunii de Sus, ca să nu păcătuiesc împotriva adevărurilor Scripturii Sfinte și să pot îndrepta cumva cele două suflete.. Ceea ce a venit de Sus a fost cam ceea ce voi înșira acum pe pagina virtuală.

Nu cunoaștem străfundurile originii homosexualității, dar cu siguranță nu poate fi acuzat Dumnezeu pentru o astfel de predispoziție înnăscută în unii oameni. Mai degrabă o putem pune pe seama păcatului strămoșesc. Prin cădere a intrat în lume păcatul, și prin păcat moartea. Firea noastră umană s-a stricat, s-a urâțit după căderea lui Adam. Probabil că la originea homosexualității se află și căderile în niște păcate mari ale unor înaintași de-ai noștri mai recenți. Cineva în istorie păcătuiește urât de tot și își îmbolnăvește stirpea, transmițând genetic păcatul. Căci Dumnezeu nu poate interzice ceea ce El a creat! Poate nu este foarte important de ce se întâmplă lucrurile. Important este cum trebuie să trăim ca să putem “moșteni” la sfârșitul vieții noastre Împărăția lui Dumnezeu. Iar asta ni s-a spus explicit: trebuie să respectăm poruncile lui Dumnezeu! Iar dacă scrie că nu se face, nu se face și gata..

M-au întrebat ei pe rând dar cum să facă, dacă așa simt. Le-am spus că și noi, cei “etero” avem reguli stricte și severe. Că fiecare bărbat are femeia lui și fiecare femeie are bărbatul ei și nu ne împreunăm așa, cum ne apucă, cu cine ne apucă și oricând ne apucă, ci avem reguli precise. Deci dacă în legătură cu partenerii noștri legiuiți de Dumnezeu trăim în intimitate, față de toți ceilalți oameni de pe pământ trăim în feciorie.. Uite, pleacă soldatul la război, pleacă marinarul pe mare, și trăiesc ani lungi despărțiți de femeile lor. Ce înseamnă de acum, “îmi vine” și curvesc? Nu! Deci și în viața de “etero” trăim majoritatea vieții în înfrânare. Acuma voi v-ați născut așa, la voi este și mai greu, la voi înfrânarea trebuie să dureze o viață întreagă, dar ce contează?.. După moarte “oamenii sunt ca Îngerii, nu se însoară și nu se mărită”, zicea Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Se va intra într-o stare de spiritualitate, vor dispărea atracțiile acestea sexuale, Îngerii nu se fluieră între ei, “hei, fetița, psst, psst”, Îngerii se iubesc în Hristos în mod pur duhovnicesc. Ia gândiți-vă voi puțin cât vă va lăuda Dumnezeu în Ceruri dacă voi veți fi trăit toată viața în curăție, învingându-vă pornirile înnăscute, ca să respectați poruncile Lui.. Veți fi mai mari decât mine sau decât călugării, veți fi considerați niște Mucenici ai Împărăției lui Dumnezeu..

Da, dragii mei, cam acestea au fost cuvintele mele în acele momente. Au dat din cap că au înțeles, o perioadă m-au ascultat, au frecventat un timp cu mare regularitate slujbele religioase din Biserica noastră, apoi au dispărut.. Mi-am dat seama că au cedat. Lupta este îngrozitoare, chemarea păcatului este teribilă, nu poți birui fără rugăciune continuă.. Dar măcar am încercat. Ce să facem, acestea sunt vremurile, ca preot te trezești la spovedanie și cu “lgbtq”, ți i-a adus Dumnezeu, tot copiii Lui sunt și aceia, și vrea să te implici.

Of, of, m-am apucat de astfel de subiecte sensibile, dar ce să fac dacă văd parade cu “orgoliu gay”, iar eu știu că aici nu-i treabă de orgoliu, ci ar fi de plâns și de pocăit.. Scriu și eu, poate aude cine trebuie. Am o prietenă veche pe Facebook, m-a sunat acum câțiva ani plângând în hohote fiindcă tocmai aflase de homosexualitatea fiului ei. Doamne, Doamne, câtă durere.. Dar sunt ai noștri, sunt fii risipitori, dar tot fii rămân. Nu-i putem ajuta decât dacă rămânem alături de ei. Dacă îi părăsim se vor pierde definitiv și iremediabil.

Doamne ajută tuturor…