Iubirea nu înseamnă aprobarea păcatului

Preot Ioan Istrati 

În postul Sfinților Apostoli, în pragul de taină al verii, oamenii supuși duhurilor de Sodoma, vor validare, marșuri indecente, parodii ale credinței, spectacole ale necurăției, cererea de a se căsători și a adopta prunci. 

Sfânta Scriptură e fără echivoc. Păcatul nefiresc al aprinderii și desfrânării a fost pedepsit de Dumnezeu cu foc, care a ars de la rădăcină cinci cetăți ale iadului. 

Săvârșitorul acestui păcat își invalidează funcția euharistică a ființei. Devine totul un organ sexual vrednic de rușine. Își întinează gura, ușa Trupului lui Hristos, poarta prin care-și va da sufletul, lira cântărilor către Dumnezeu, sediul sărutului în iubire, simbolul vieții prin hrănire, și o transformă într-o văgăună a păcatului, poartă a demonilor în ființă.

Plângem absurdul și întunericul în care viețuiesc acești oameni sub pretextul plăcerii și al iubirii. Ne rugăm pentru ei. De asta suntem în Biserică. Să spunem răului rău, cu iubire.

Și da, alegerea cu lacrimi a Crucii preacurate a lui Dumnezeu, Spovedania și întoarcerea, îi pot spăla de această pătură a morții cu care s-au învelit. 

E o durere, și o neputință, și o robie, și o moarte. 

Să ne rugăm pentru ei.