Homosexualitatea ca erezie

Ieromonah Savatie Baştovoi

Homosexualitatea nu este doar un păcat al trupului, ci și al minții. Dacă avem astăzi o săptămîna a homosexualității pe străzile capitalelor noastre, este pentru că cineva a avut mintea să impună acest păcat în așa fel, încît nimeni să nu i se mai poată împotrivi. Dacă pînă acum glasuri din Biserică cereau interzicerea paradelor gay, în acest an un episcop a făcut apel către credincioși cerînd să nu participe la astfel de evenimente.

A trata homosexualitatea doar ca pe un păcat trupesc, chiar și contra firii, a fost o greșeală care, pe termen lung, a erodat poziția Bisericii. În replică, am auzit mereu că ceilalți desfrînați nu sînt cu nimic mai breji, ba chiar că mulți episcopi și călugări sînt gay și asta nu face ca Bisericile să ia foc. Că homosexualii fac SIDA și mor ca Freddie Mercury a fost un alt argument contrazis de mitropoliți octagenari care nu au făcut sida. În sfîrșit, prea multa anatomie și medicină internă pe care s-a bazat zidul anti-gay ridicat în numele Creștinismului a dăunat înțelegerii, surpîndu-se sub tăvălugul ideatic al ofensivei homosexuale.

Majoritatea celor care mărșăluiesc în aceste zile sub flamurile curcubeului nu sînt homosexuali. Ei au fost atrași nu de o poftă trupească nouă stîrnită de vreun homosexual, ci au fost convinși de ideile care întemeiază și întrețin această mișcare. Faptul că tabăra homosexuală a devenit țintă electorală, ca în cazul ultimelor alegeri prezidențiale din România, ne vorbește despre amploarea fenomenului. Homosexualii au o platformă politică capabilă să obțină legi care să le înlesnească ofensiva, dar au și o doctrină care trece dincolo de zona politicului, căutînd întemeieri academice și chiar biblice pentru propria lor condiție. 

Homosexualitatea militează pentru o nouă antropologie și, din această perspectivă, pentru o nouă raportare la creație și Creator. Începînd de la simbolul biblic al curcubeului sub care se adună, discursul activismului gay este înțesat de citate și referințe biblice, terminînd cu pretenția de a fi cununați de Biserică și de a accede în cler, fapte care se petrec tot mai des peste tot în lume. Biserica Catolică și papii Romei suportă presiuni mari pentru că nu acceptă căsătoriile homosexuale. Aceste presiuni fac apel la dragostea divină și speculează tema egalității tuturor “copiilor” lui Dumnezeu. Îndemnurile la iubirea, iertarea și nejudecarea aproapelui propovăduite de creștinism sînt și ele mereu pe buzele homosexuale. 

În timp ce miile de absolvenți ai facultăților de teologie își scriau tezele de licență și doctoratele despre cîte căruțe avea cutare mănăstire în preajma Reformeu lui Cuza, mediile academice s-au umplut de pseudo studii despre mutațiile creierului și alienarea hromozomilor care au dus la apariția speciei homosexuale, la confuzia genurilor și, desigur, la nevoia de a rescrie antropologia și felul în care ne organizăm familia, societatea și Biserica. Biserica – pentru că, de vreme ce unii se nasc homosexuali (auzim expresia “așa i-a făcut Dumnezeu”), înseamnă că preferința lor pentru același sex e una firească și nu poate fi incriminată.

Cu siguranță ați auzit toate aceste lucruri, iar unii poate că le și credeți adevărate. Mulți preoți au de acum aceste convingeri pe care le prezintă ca pe niște argumente științifice de ultimă oră. În fapt, toată această învățătură este o rafală de erezii care strică ordinea naturală a creației, deci lovește în Creator. 

Dacă bărbatul poate fi femeie, iar femeia poate fi bărbat, toate celelalte lucruri pot fi răsturnate, răstălmăcite, anulate, distruse prin instaurarea minciunii apocaliptice. Așa ne-am pomenit în ceea ce numim epoca post-adevăr. 

Homosexualitatea este măciuca cu care Antihristul bate popoarele pentru a le îndepărta de Dumnezeu.

Că homosexualitatea este o Erezie Apocaliptică o arată amploarea globală prin care acest păcat își obține nu doar dezincriminarea morală și biblică, ci și pedepsirea celor care i se opun. Faptul că nimeni nu i se mai poate împotrivi în tot mai multe țări ale lumii, ne convinge că acest război e purtat de puternicii lumii. De aceea putem spune că păcatul homosexualității este în strînsă legătură cu puterea. 

Acest duh necurat și hulitor pune stăpînire pe sufletele semețite de putere și bogăție, regăsindu-se printre conducătorii de diferite ranguri, printre judecători, procurori și mai marii poliției și armatei, precum și printre ierarhii și preoții care, necunoscînd puterea lui Dumnezeu, s-au socotit pe sine puternici și stăpîni peste sufletele și trupurile celor ce vin la ei, vînzînd sfințenia preoției în schimbul spurcării. 

Toți sîntem păcătoși și niciun păcat nu este mai breaz ca altul. Desfrînații se pot mîntui prin smerenie și cei curați cu trupul se pot pierde prin înălțarea minții. Mintea este cea care ne înalță sau ne coboară. Mintea care îndreptățește păcatul, mintea care hulește pe Ziditor, mintea care plăsmuiește cuvintele ispitei și ale amăgirii, mintea care urzește planurile diavolești prin care se pierd chiar și cei aleși, aceasta se opune minții care se unește cu Dumnezeu în rugăciune și vede adevărul lucrurilor. 

Paza de erezie, care este o stricare a minții, un cancer al diavolului, a fost grija milenară a Bisericii. Erezia nu este altceva decît un păcat îndreptățit, un păcat care ajunge să nu mai fie considerat păcat, un rău care ajunge să fie numit bine. De aceea Hristos ne învață să ne rugăm cu “Și ne izbăvește de cel viclean”, adică de cel care ne prezintă răul drept bine. 

Nu mulțimea celor ce mărșăluiesc în aceste zile mă îngrijorează, căci înțeleg prea bine cum funcționează mulțimile, ci lipsa de înțelepciune și înainte-vedere a ierarhiei și preoției noastre care nu au înțeles că homosexualitatea, în forma în care este astăzi promovată, nu mai este demult doar un păcat trupesc și o imoralitate, ci este un păcat al minții, o erezie apocaliptică și poate cea mai cuprinzătoare și distrugătoare dintre toate cîte s-au abătut asupra omenirii, lovind nu doar în Biserica lui Hristos, ci nărăvind să schimonosească firea întregii zidiri.

Biserica nu este chemată să alerge cu biciul prin piețe după homosexuali și desfrînați, nici să facă referendumuri care să ne apere de păcat, căci firea păcatului nu poate fi biruită decît de Harul lui Dumnezeu. Destul ne este să combatem prin învățătură orice îndreptățire a păcatului, orice hulă adusă Ziditorului prin batjocorirea zidirii Lui, revenind la practica anatemelor răspicat formulate.

Anatema teoriilor care răstoarnă sau anulează genurile făcute de Dumnezeu, anatema celor care încuviințează ciuntirea mădularelor pentru a face din bărbat femeie și din femeie bărbat, anatema tuturor celor care schimonosesc învățătura despre om, despre zămislire și naștere, despre începutul și sfîrșitul vieții, ucigînd în pîntece sau la bătrînețe, luptînd în tot chipul împotriva vieții și a Izvorului vieții Care este Dumnezeu.

Oricine își îndreptățește păcatul este blestemat de Dumnezeu, după chipul lui Adam în Rai și oricine își mărturisește păcatele cu încredere în mila lui Dumnezeu, este iertat. Credem în iertarea tuturor celor ce se întorc cu pocăință, indiferent de felul și mărimea păcatelor, și nu socotim pierdut pe nimeni pînă în ultimul ceas, ba chiar și după trecerea din viața aceasta ne rugăm pentru mîntuirea tuturor.

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale ca întru dînsa să vedem lumina cea neapropiată. Îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.