De ce îi urăsc sectanții pe Sfinți?

Preot Ioan Istrati 

Ați observat că sectanții au o ură cumplită pe Sfinți? Orice aș scrie despre ajutorul minunat al unui Sfânt, se găsesc câțiva rătăciți să spună că sunt niște morți, hoituri, oase putrezite. 

Scriu asta din pricina blasfemiei mizerabile proferate la 200 de metri de chivotul Cuvioasei Parascheva, de către o erezie care s-a inventat acum 200 de ani.  

De fapt e furia enormă a dracilor când văd cum oamenii se mântuiesc prin Harul lui Dumnezeu la rugămințile Sfinților. E revolta mai asurzitoare decât iadul însuși a demonilor când văd cum un Sfânt firav ajută pe cei slabi de pe pământ. E o țesătură infinită de har în care oamenii sfinți se unesc cu noi cei muritori în rugăciune. E iubirea infinită a lui Dumnezeu îmbrățișând lumea solidar. Sfinții sunt dovada supremă a faptului că umanitatea se poate ridica spre Hristos Viața, că nu e o specie a morții, ci a Învierii și a nestricăcunii. 

Sfinții sunt incredibil de vii, și lucrători, și iubitori, și aleargă pe pământ în ajutorul tuturor. 

Biserica nu e un muzeu al morții, ci o mamă roditoare de Sfinți în Duhul Sfânt, un Izvor viu de lumină în care se hrănesc cei ce iubesc pe Dumnezeu ca pe inima lor. La Cincizecime, Duhul a deschis porțile vieții și a zidit Biserica lui Hristos, și aceasta naște mereu Sfinți prin revărsarea Lui. 

Sectele sărmane, raționaliste, minimaliste, pietiste, nu pot înțelege sfințenia care izvorăște din Hristos, Izvorul sfințeniei, și se odihnește în oameni de țărână. 

În bolboroseala lor demonică, în aberațiile urlate sub chipul unor limbi care nu există – o bla di, o bla da – oamenii aruncați de cel rău în ignoranță, simt arsura cumplită a focului rugăciunii Sfinților. 

Biserica care nu naște Sfinți e moartă.