De ce este ora de Religie o șansă pe care noi nu am avut-o?

Preot Ioan Istrati

Noi n-am făcut religia la școală. Ni se spunea de către comuniști că Dumnezeu nu există. Aceeași comuniști veneau noaptea și își botezau copiii pe șest. Se și cununau la Biserică la tata. Discret.

Duminica, la școală se organizau competiții numite Daciada, niște tâmpenii unde fugeam prin frig la minus 20 de grade, făceam oină (doar bătrânii știu ce-i aia, sport național) cros cu steagul și alte bazaconii.

Copiii învățau de la mame despre Dumnezeu, despre Biserică. Prima poezie a unui prunc e Tatăl nostru, nu Cățeluș cu părul creț.

Faptul că astăzi copiii au șansa să studieze despre religie, adică despre credința în Dumnezeu, este o imensă șansă. Nu-i obligă absolut nimeni să meargă la Biserică. Dar cunosc ceva despre credința a miliarde de oameni.

A propos 93 % dintre oamenii acestui pământ cred că există un Dumnezeu, un Creator al cerului și pământului. Cam greu de crezut că toți se înșeală, și o minoritate isterică și vicleană e în posesia adevărului. Pentru că da, imensa majoritate a ateilor pe pământ e în occidentul decadent, plin de imoralitate. Asta nu înseamnă că idealizăm dictaturile religioase sau sistemele coercitive. Ci doar că iubim democrația, libertatea, Europa, dar în versiunea ei creștină, tolerantă, bună.

Dumnezeu să ocrotească libertatea. Libertatea de a iubi.