Comoara din peșteră

Un pustnic a intrat într-o peşteră din cauza ploii şi a găsit o comoară. A ieşit peste măsură de speriat din peşteră strigând:

– Am văzut moartea! Am văzut moartea!

Afară s-a întâlnit cu trei tâlhari, care, privind în jur, l-au întrebat:– Moşule, unde este moartea?

Pustnicul i-a dus în peşteră şi le-a arătat tezaurul, descoperit din întâmplare. La vederea aurului, cei trei tâlhari şi-au simţit inima tresăltând de bucurie şi vicleni i-au spus:

– Ai dreptate, moşule, pleacă, pleacă departe de aici!

După plecarea bătrânului, hoţii au rămas lângă aur, care era foarte mult, întrebându-se cum să-l care din vârful muntelui. Până la urmă au hotărât ca unul să meargă să aducă provizii şi căruţe, iar ceilalţi doi să rămână de pază.

Cel care a coborât în târg, după provizii, se gândea:

– În târg voi bea şi voi mânca pe săturate, voi petrece … apoi voi cumpăra provizii, pe care le voi otrăvi şi astfel voi rămâne singurul stăpân al comorii.

Cei doi tâlhari rămaşi de pază gândeau fiecare în sinea lui:

– O jumătate din comoară este mai mare decât o treime. La întoarcere, îl vom ucide pe cel plecat în târg şi vom împărţi comoara pe din două. Așa au gândit, așa s-au sfătuit.

Şi aşa au făcut. L-au omorât pe tovarăşul venit din târg cu provizii şi căruţe, au mâncat hrana otrăvită de el şi astfel au murit cu toţii.

Nedreptatea și lăcomia ucid mereu.