Clopotarul Cuviosului Ioan Casian

De peste 65 de ani, Evdochia era… clopotarul Cuviosului Ioan Casian. Locuia în Nicosia. Începuse această îndeletnicire de pe la 14 ani când o întâmplare neașteptată o făcuse să se refugieze la Biserica Cuviosului, din orașul amintit.

Nimic nu părea să tulbure liniștea familiei Evdochiei. O familie ca oricare alta. Tatăl ei făcea comerț, ceea ce era de ajuns pentru ca ai lui să ducă o viață așezată, dar, ce-i drept, fără prea multe răsfățuri.

Într-o zi, fata vindea în magazinul părintelui său, când în prăvălie a intrat un bătrân mărunt, cu barbă lungă și albă. Cu el venise o tânără de o frumusețe nepământeană, îmbrăcată în veșminte strălucitor de albe. Copila a crezut că bărbatul e însoțit de un Înger și, după ce femeia a plecat, l-a întrebat cine era acea făptură.

– Maica Domnului – i-a mărturisit acesta. Însă Fecioara s-a grăbit să meargă la oamenii bolnavi, ca să îi ajute, a adăugat el.

Apoi, s-a apropiat de Evdochia și a îmbărbătat-o, spunându-i că peste trei zile va trece printr-o grea încercare. Dar să nu fie deznădăjduită, ci să ceară ajutor la Biserica lui, din apropiere. Era Biserica la care ea mergea Duminică de Duminică. Acolo – i-a mai zis bătrânul – o să-i fie clopotar.

O fată clopotar?! Cine a mai auzit așa ceva?! s-a întrebat Evdochia. Apoi, nici nu s-a mai gândit la vorbele necunoscutului. Până ce, după trei zile, un incendiu i-a distrus casa și a lăsat-o orfană.

O vreme a stat pe la rude. După aceea, neștiind încotro s-o apuce, și-a amintit de sfatul bărbatului cu barbă lungă și albă. S-a dus la Biserica „Cuviosul Ioan Casian”. A cerut adăpost. L-a primit. În plus, a căpătat și de lucru. Lăcașul tocmai rămăsese fără clopotar. Și, cu toate că, până atunci, nicio femeie nu mai avusese această îndeletnicire, Evdochia a devenit clopotarul Bisericii.

O viață întreagă a avut această slujbă. A fost felul ei de a-și arăta dragostea pentru Cuviosul care a ales-o să-i slujească. A chemat-o la el. Și Evdochia l-a ascultat.

Extras din Călătorește cu trei Sfinți români – Ioana Revnic, Editura Basilica .